 |
| Circulația impulsului electric prin atrii și contracțiile haotice ale zonelor atriale. |
Fibrilația atrială (fibrilația atrială) este una dintre cele mai frecvente tulburări de ritm cardiac. Dacă în tinerețe apare foarte rar - până la 50 de ani la 0,5% din populație, atunci după 80 de ani la 5-15% din populație.
Fibrilația atrială este contracțiile haotice ale atriilor nu se contractă ca un întreg, ci ca în părți separate, în zone separate. Impulsurile electrice trec prin secțiuni ale atriilor, le determină să se contracte și apoi „circuleze” prin atrii și intră periodic în nodul atrioventricular, care, conform legilor electrofiziologiei, le transmite ventriculilor sau nu le permite să treacă dacă nu este „reîncărcat” și nu este pregătit să transmită impulsul către ventriculi. Astfel, apare o situație când atriile se contractă parțial la o frecvență mare de 350-700 sau mai mult pe minut, dar aceste contracții sunt ineficiente deoarece sunt descoordonate. Ventriculii se contractă la o astfel de frecvență încât nodul atrioventricular este capabil să le transmită un impuls electric, provocând contracții.
Circulația impulsului electric prin atrii și contracțiile haotice ale zonelor atriale.
În funcție de frecvența contracțiilor ventriculare în timpul fibrilației atriale, există:
1) Varianta tahisistolică a fibrilației atriale - mai mult de 90 de contracții ventriculare,
2) Varianta normosistolică (eusistolică) – 60-90 contracții ventriculare,
3) Varianta bradisistolică - mai puțin de 60 de contracții ventriculare.
În acest caz, atria se contractă de 350-700 de ori pe minut.
Factori care contribuie la apariția fibrilației atriale:
1) vârsta,
2) insuficienta cardiaca,
3) patologia valvelor cardiace,
4) boală coronariană,
5) hipertensiune arterială (hipertensiune arterială),
6) diabet zaharat
7) patologia glandei tiroide și altele.
Aceste boli provoacă o nutriție insuficientă a celulelor miocardice, devine „electric” eterogen și apar zone de fibroză care nu conduc impulsurile electrice. Acest lucru duce la faptul că impulsul electric poate fi format nu în nodul sinusal, așa cum este normal, ci într-o altă parte a atriului (adesea în apropierea confluenței venelor pulmonare în atriul stâng).
Forme de fibrilație atrială:
1) FA nou diagnosticată – fibrilație detectată pentru prima dată, indiferent cât durează,
2) FA paroxistică – fibrilație, care poate dispărea de la sine fără a lua medicamente, durează de la câteva minute până la 7 zile (de obicei până la 48 de ore),
3) FA persistentă – durează mai mult de 7 zile, nu dispare de la sine, necesită medicație sau terapie cu electropuls.
4) FA persistentă pe termen lung – durează mai mult de 1 an,
5) formă permanentă de FA – fibrilația durează mai mult de un an și nu dispare cu medicamente sau tratament cu puls electric. În acest caz, este monitorizată doar frecvența contracțiilor ventriculare. (tradus în varianta normosistolică a FA – 60-90 contracții ventriculare).
Deoarece în timpul fibrilației atriale contractul atriului a fost dezordonat de 350-700 de ori pe minut, sângele din ele nu este evacuat eficient în ventriculi, ceea ce duce la „stagnarea” sângelui în atriu, ceea ce duce la creșterea formării trombilor, mai ales în partea stângă. atrium. Trombul poate migra cu fluxul de sânge în ventriculul stâng și apoi prin aortă prin circulația sistemică, adesea în vasele creierului.
Principala complicație a unei forme permanente de fibrilație atrială (fibrilație atrială) este un accident vascular cerebral.
Dacă nu este posibil să se vindece fibrilația atrială, atunci este necesar să se prevină posibilele consecințe - cheaguri de sânge și accident vascular cerebral.
Toți pacienții cu o formă permanentă de fibrilație atrială ar trebui să ia anticoagulante - medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge.
Teste pentru fibrilația atrială:
1) electrocardiograma,
2) ecocardioscopie (detecția cheagurilor de sânge în cavitățile inimii, dimensiunea cavităților inimii, fracția de ejecție a ventriculului stâng, detectarea patologiei valvulare),
3) examinarea cu ultrasunete a glandei tiroide și testarea sângelui pentru hormoni tiroidieni (detecția patologiei tiroidiene).
4) alte analize necesare în funcție de situație.
Electrocardiograma pentru fibrilație atrială.
 | Daniel GaneaMedic la ConsultatiiLaDomiciliu.ro |
Dr. Daniel Ganea este "Doctorul tău", Medic Specialist Medic de familie, medic rezident cardiologie, cu Competență în Ecografie și scrie aici articole pentru pacienți. A început cariera ca medic specialist în 2009 în Urgență, a lucrat și pe Ambulanță, aflând ce-și doresc de la medic pacienții care solicită online consultații medicale cu medic specialist la domiciliu.
Dacă ai citit Termeni și condiții, fă o programare online sau telefonic:
